De-a lungul timpului, România a avut o îndelungată tradiţie în domeniul proprietăţii intelectuale, fiind alături de state dezvoltate ca Franţa, Marea Britanie, Germania, Austria, Belgia, ţara care a adoptat în anul 1879 prima lege a mărcilor de fabrică şi de comerţ.
În anul 1880, s-a pus problema adoptării şi a unei legi a brevetelor de invenţie, proiect care însă nu a fost aprobat.
Prima lege a brevetelor de invenţie a intrat în vigoare la 17 ianuarie 1906 iar în anul 1920 România devine membră a Convenţiei de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale şi a Aranjamentului de la Haga privind înregistrarea internaţională a mărcilor.
În perioada următoare, România a cunoscut o dezvoltare economică fără precedent, cu precădere în anii interbelici, iar în anul 1944, după instaurarea unui sistem economic şi politic centralizat, România a devenit o piaţă economică necompetitivă, ceea ce a dus la diminuarea importanţei proprietăţii intelectuale în România.
Cu toate acestea, România a manifestat prin specialiştii săi o implicare activă în sistemul internaţional al proprietăţii intelectuale şi, în anul 1970, a devenit membră a Organizaţiei Mondiale a Proprietăţii Intelectuale (OMPI) şi a Tratatului de Cooperare în domeniul brevetelor (PCT) din anul 1979.
După anul 1990, când în România s-au promovat şi s-au dezvoltat mecanismele economiei de piaţă, proprietatea intelectuală a redevenit o componentă importantă a dezvoltării economice ca urmare a prevederilor constitutionale cu privire la protectia propietatii private.
Proprietatea intelectuală a recăpătat o atenţie şi o importanţă deosebită, drepturile de proprietate intelectuală făcând obiectul de reglementare a unor legi noi, armonizate cu legislaţia internaţională.
În perioada următoare, România a aderat la o serie de tratate internaţionale: Tratatul privind dreptul mărcilor, Aranjamentul de la Nisa privind clasificarea produselor şi serviciilor, Aranjamentul de la Viena privind clasificarea desenelor şi modelelor industriale, Aranjamentul de la Strasbourg privind clasificarea brevetelor, Protocolul de la Madrid referitor la Aranjamentul de la Madrid privind înregistrarea internaţională a mărcilor, Tratatul de la Budapesta privind recunoaşterea internaţională a microorganismelor.
În anul 2002, Guvernul României a depus instrumentele de aderare la Convenţia Brevetului European şi la Actul de revizuire a CBE din anul 2000. Ca urmare, la 01.03.2003, România a devenit membră CBE, cererile de brevet european incluzând desemnarea noului stat membru.
Odata cu intrarea în vigoare a CBE, în România se încheie Acordul de extensie între România şi Oficiul European de Brevete.
Din experienţa statelor dezvoltate, aceste reglementări au influenţat considerabil progresul şi prosperitatea umanităţii şi au arătat că acestea depind de creativitatea ei în domeniile tehnic şi cultural, iar protecţia juridică a creaţiilor încurajează investiţiile, stimulează creşterea economică, duc la crearea de noi locuri de muncă şi noi ramuri de activitate, dar şi la îmbunătăţirea calităţii vieţii.
